Kuro Mitsukai

Sau pe romaneste Ingerul negru.Nu cred ca ii trebuie mari prezentari e un fic destul de postat pe internet si pe deasupra las pe cei care citesc sa-si dea seama despre ce e vorba ^^


O noapte diferita de restul,prin învăluirea neagra ca de smoala si miros nemilos de mucegai si carne putrezita... Cineva murise.
Moartea parca-i fusese aşteptata de spirite cu priviri sângerii, in străfundurile pământului printre florile de mac, infectate cu o nuanţa de purpuriu închis.
Ora 23:13.Liniste ce te înfioara.
Intr-un apartament din Tokio ,robinetul curgea încontinuu izvorând pe podea parchetata ,ce se amesteca cu o dara stacojie,venind de la o persoana aproape observabila in bătaia lunii,acoperita cu un val negru de haine ,si parul asemenea hainelor,era împrăştiat pe jos.
Fiinţa stătea înmărmurita pe jos ,uda de la apa,ce venea din baia dintre viata si deces. Absolut nimeni nu ştia cine,de ce ,cum a murit ori daca a fost ucisa. Mirosul răspândit părea de o săptămâna,doua,carnea începând sa se descompună.
Casa victimei părea intacta. Nu fusese nimic spart,nimic furat,doar mica uşa ce aducea şirul gros de apa pana in camera,era deschisa, auzindu-se încă susurul cascadei de perle lichide. "Moartea nu-i ceva de care sa-ti fie teama,dar sa-ti fie frica de ce va urma",scria pe un bilet, lăsat in apropierea de acel cadavru,prin de apa,deşi încă desluşindu-se mesajul scris cu litere roşii.
In imesul oraş putini ar fi bănuit ca,acum un suflet părăsise lumea reala ducându-se spre judecata, ce doar spiritul ştia cat poate fi de grea.
#Ziua judecatii vine si cand nu o poftesti la usa#
Singurele cuvinte ce-ti veneau in acea clipa,dar poate erau...adevarate.
Zgomotul masinilor din capitala prefaceau linistea din apartamentul 24 sa fie inabusita definitiv. In aceeasi seara un alt suflet parasea lumea reala, pe carari nesfarsite aflandu-se in lumina sau inca bantuind cea ce numai el le simtise.
Intr-un bar din capitala ceasul arata 23:56.Nimanui nu-i pasa.
Barmanul stergea un pahar de vin,iar un grup de oameni,aflati la o masa din local,vorbeau de lucrurile ciudate ce se petreceau in ultima vreme,despre sunete, ce se auzeau in casele unor locatari,noaptea tarziu,iar a doua zi oameni erau gasiti fara suflare .
Se zvonea de un personaj ce era vazut in fiecare loc al crimelor,invaluit parca de aripi negre si peste un minut disparea.Cei care il vazusera sustineau ca isi ascunde fata dupa o mantie si este impresurat de doua aripi imense negre asemeni unui inger mistic,numele fiind dat de locuitori INGERUL NEGRU.
Batu ora 00:00.Discutia incepu sa se incinga.Pe la ora asta aparea Ingerul Negru.
- Barman,un whisky.ceru unul dintre oameni.
- Imediat. In timp ce barmanul turna intr-un pahar bautura,un altul incepu sa vorbeasca:
- Miezul noptii.Oare ce victima va face Ingerul*hac*Ne*hac*gru..?
- Cine stie?Nimeni nu stie pe cine a pus ochii.Hahaha.zicea barmanul ce avea o cicatrice pe gat in forma de sarpe.
- Bine*hac*, ar fi daca ar scapa de *hac* vipera*hac*de nevasta*hac*mea..E*hac* ce mai mare *hac*scorpie.zicea cel de langa el beat mort.Mereu*hac* tre' sa fac c' zice 'a.
Toti incepura sa rada,desi....
Auzind un tipat sfasietor de ajutor,cativa clienti pornesc in tromba spre piata centrala. Se zareste o luminita dintr-o cabina telefonica,era victima Ingerului Negru,care torturata de idei si de durere ,incearca sa isi dea foc. Localnicii raman marcati de imaginea macabra a unei femei careia ii fusese smuls piciorul fara nici o urma de compasiune. Dupa o clipa se aud mai multe soapte care murmurau:"Cine a fost?Cine a fost?". Cu jumatate de glas,Ryoko,femeia torturata,decide sa le dezvaluie oamenilor adevarata identitate a atacatorului,insa se preface intr-un schelet invaluit de praf. Sangele care se scursese din membrul drept al lui Ryoko,se prelinge pe geamul cabinei si apare un mesaj vag ce avea sa le schimbe ratiunea:
"Ai dat o viata ,am luat mai multe,
Ai luat una,ti-am luat doua"
Ramase inmarmurite,persoanele de fata suna la ambulanta,sperand sa poata gasi un raspuns pentru cele intamplate.

Etoo scuza-ti greselile de gramatica.Orice parere/critica/sugestie e bine-venita ^^
Lectura placuta!
:lol!:

Super imi place astept nextu

Ma bucur ca iti place ^^

Continuarea...

Zi ca noaptea. Întunecata. Cerul se zbătea in strânsoarea tunetelor si fulgerelor din ochii unui chip nevăzut,mistic,ce pentru toţi,el li se părea un joc,o vietate ce se distra cu vieţi vinovate sau nu...doar el ştia. Lacrimi din pulberi cenuşii răspândite pe întinderea de smoala a cerului se prelingeau pe prăfuitele străzi de tăciune,încurajând vântul sa răzbată in stâlpi,ducând cu el bucăţi din ziar,ce avea scris pe prima pagina, cu litere enorme si îngroşate textul:
„MORTI MISTERIOASE..NOI ATACURI ALE INGERULUI NEGRU"
„In 23 septembrie,noi agresiuni rup liniştea Tokio-ului. Politia a descoperit încă 2 crime ale Îngerului Negru. Primul a fost dezvăluit intr-un apartament dintr-o zona foarte circulata a oraşului,unde o fata zăcea plina de sânge,fiind găsita de o vecina,iar cel de-al doilea s-a întâmplat in văzul tuturor,când persoana ce avea un picior smuls s-a prefăcut intr-un schelet. Lângă victima din apartament si cea de-a doua au fost găsite mesaje şocante. Desigur si de acesta data politia nu a vrut sa declare nimic,declara Momoko Tani,jurnalista foarte cunoscuta."
Aceste cuvinte erau scrise lângă poze,ce infătisau victimele si mesajele lăsate aproape de ele. Cuvinte aruncate pe o coala...Imagini grele date voie pe prima pagina...
Vântul se intetea. Ploaia isi ducea lacrimile mai departe,in sufletele celor, ce acum regreta moartea fiinţelor care au fost nişte păpuşi din cârpe,servitori,ce au îndeplinit sarcinile lor mizerabile,plătind acum pentru ele. Valurile de stropi ,reci si tăioşi ,se spărgeau violent in geamurile ferestrelor,accentuându-se bolta cereasca,ce parca iţi striga:
"Niciodată nu vei mai vedea lumina."
Vremea isi continua dansul...ameţitor,lăsând urme de picături,pe mantia neagra a unei persoane,ce privea întreg peisajul mohorât,nedesluşindu-se un sentiment,.....un gest...datorita mătăsii ce ii acoperea chipul parţial,dând voie mişcărilor aerului de toamna sa ii descopere o parte din bărbie. Imortaliza totul,stand pe acoperişul uneia dintre cele mai importante clădiri ,dar după o clipa....o secunda...un minut...dispare intr-un nor de praf vişiniu,precum cum apăruse. La fel când isi făcuse apariţia in giganticul oraş,printre oamenii simple si printre...alte suflete, ce doreau îl ştie mort,altele sa îl ajute sa isi duca planul la bun sfârşit si ultimele sa afle de ce cauza atâta durere,sa le cunoască trecutul celor morţi ....insa si pe al lui. Care dintre aceste suflete o sa ajungă sa realizeze ce si-au propus ?Care va pierde ? Cine va avea de suferit?Cine va fi lipsit de suferinţa? Aceea ploaie aducea cu ea întrebările,...încercând sa „culeagă" răspunsurile de mâine si amintirile de ieri...

Hope you like it ^^

foarte interesant fic-ul, mister si crima, buna combinatie
te pricepi mult, astept next-ul

"Intuneric.Sunt captiva intr-o camera cu pereti de sticla,acestia apropiindu-se tot mai mult.Incerc sa gasesc o usa,dar nu e nicaieri.Podea de marmura neagra parca imi strapunge talpile,devenind tot mai reci. De nicaieri,peretii incep sa fie patati de smoala,intunericul risipindu-se,ramanand in urma doar o pata mare de alb,ca intr-un desen neterminat. Smoala prinde viata,miscandu-se haotic,transformandu-se in tenebre,ochii lor sangerii aparand de nicaieri. Timp de cateva minute,usii masive de lemn apar in fiecare colt al camerei de sticla,insa incercand sa ajung la ele,acestea dispar. Peretii de sticla se sparg in mii de bucati,mici cioburi intrandu-mi in piele,iar haosul de afara imi patrunde in inima".
Suna o parte din compunerea ei despre "O viziune a sufletului".E drept,suna ciudat,insa ultimele saptamani din viata sa eram mai intunecate decat cea ce relatase.
Auzind tusea seaca a profesorului sau tafnos se opri din citit,precandu-si capul in timp ce mototolea compunerea si o punea in buzunar.
-Foarte...artistic,as putea spune...domnisoara Saki.Acum te rog sa iei loc in banca si sa auzim impreuna compunerile celorlati colegi,sper ca nu terifiante,zise profesorul in timp ce el cu restul colegilor radeau.
Picioarele o purtara spre scaunul ei,zgomotul provocat de rasetele celorlalti provocandu-i greata.Scoase din buzunarul sacoului albastru,tema ei sifonata in timp ce o indesa intr-unul din buzunarele ghiozdanului.
Zgomotul se opri,iar o eleva pasi in fata,in timp ce-si citea compunerea toate privirile baietilor erau indreptate spre corpul ei bine facut si parul sau lung si blond.De asteptat din partea VIP-ului scolii sa atraga privirile celorlalti si umilirea altora.
Timp de jumatate de ora,Saki trebui sa asculte vorbele insipide si pline de roz dulce si pufos al celorlalti,pana ce clopotelul anunta scaparea din inchisoare.
-Hei Saki..bun suflet mai ai si tu,ce tare te-a dezamagit raspunsul lui,spuse un baiat din spate cu ironie in timp ce arata spre fata unui baiat saten,ce radea pe coridor.
'Doamne!Nu le ajunge niciodata batjocorirea.As vrea sa faca o calatorie in iad',gandi fata in timp ce-si lua ghiozdanul pe un umar si o porni spre usa,evitand privirea acelui nemernic.
In urma cu o luna il iubise mai mult decat orice,insa dupa ce toata scoala aflase si batjocoririle incepusera,nu-l vedea decat ca pe un gunoi.
Ajunsa la usa,auzi o voce feminina si subtire murmurand ceva despre faptul ca orele nu se terminasera,insa nu-i pasa.Voia sa scape de acolo,cu orice pret. Ignorand vocea,usa se deschise ea pasind in ploaia torentiala de afara.
~*~
In intunericul din camera,corzile chitarei risipeau singuratetea solitara a ei.De mica invatase sa se descurce singura,dar acum era neputincioasa la orice.
Tot ce crezuse ca are se spulberase doar cu acele cuvinte blestemate:Te iubesc.
Usa se deschise cu un scartait scaitor,in camera pasind o adolescenta cu un ziar in mana si cu rucsacul tarandu-l dupa aceasta.
-Yume,de ce ai plecat asa brusc?Am incercat sa te strig,dar tu nu mai auzit...
-Ia ghici,raspunse Saki cu capul in pamant,parul saten acoperind o parte din chitara.Dar ce-i cu ziarul ala?
-Imi dau seama cine e deja..Aaaa,pai ziarul l-am gasit la pragul casei.Iar a aparut acel inger mistic prin peisaj,ca de obicei,cu noi crime cica.Tu crezi ca exista?
-Nu stiu,dar mi-as dori sa existe,spuse intr-un final cu ochii tinta la o schita cam stangace a unui inger invelit intr-o mantie.
Privirea colegei sale era una acra,insa nu voia sa admita asta.Tacea,continuand sa ciupeasca incet,corzile chitarei,cu privirea melancolica spre raul format pe geam de ploaia torentiala.Ploua de doua saptamani in continuu,iar metereologii nu dadeau semne de ameliorare a vremii ,in vreun fel.
Gandurile o purtara adanc,incat dupa cateva strigate,practic urlete,se trezi din visare,cu ochii nedumeriti catre persoana de langa ea.
-S-a intamplat ceva?spuse satena,in timp ce lasa instrumental muzical rezemat de partea stanga a patului,cu o vocea mieroasa.
-S-a intamplat ca tu esti nauca.Nu auzi nimic din ce am zis pana acum,raspunse ea cu maine incrucisate la piept,batand nervos cu piciorul in podea.
-Bun si ce ziceai totusi?
-De ce iti doresti ca un ucigas nemernic ca ala sa existe intr-adevar ?E destul haos peste tot si fara sa ne dorim sa existe,macar,explica prietena sa,sufland disperata o suvita rebela si roscata de pe fata.
-....
Orice cuvant ar fi de prisos,tacerea conferindu-i mereu mai multa incredere in sine satenei.
Fulgere spargeau bolta cereasca,ajucand dupa sine urletele zgomotoase ale tunelelor pravalite deasupra orasului,dansul si sunetele intrerupand din 5 in 5 minute linistea din camera.
Murmurand cateva fraze,roscata deschise rapid usa,fugind din interiorul camerei,lasand usa sa se inchida alene, in urma sa.
Cu un scartait enervand,aceasta se inchise greoi cu o bufnitura.Lumina data de cele doua becuri din camera pali,doar natura luminand fata adolescentei,ce statea cu picioarele incrucisate pe patul deranjat de haine.
Mirosul de mucegai si umezeala,ii invada fosele nazale,cautand prin intunericul de smoala sursa.
Fulgerul razbatu inca o data,raspandind lumina peste rafturile cu carti,din peretele paralel cu ea.Erau ticsite cu volume groase,legate in piele sau hartie de culoare purpurie,pe primele trei rafturi,iar pe ultimul stateau stivuite decupaje si pagini din ziare diferite despre acel inger negru.
Traznetele aparura inca odata,iar pe ultima etajera,cu ghearele infipte in lemn si cu ochii rosiatici,a caror pupila era precum a unei pisici,o simpla linie verticala subtire,trona acum un corb cu aripile uriase pe langa corp,privind-o insistent pe pustoaica nedumerita.O fixa cu privirea timp de mai multe minute,lumina de pe strada incremenind,iar aerul nemaiajungand in plamani,lucru ce nu o deranja,simtindu-se prinsa intr-un timp adormit.
-Nu te mai baga...spuse vocea pasarii,in timp ce ochii ii deveneau din rosiatici in albastri inchisi.
Ceasul de pe birou tica,semn ca timpul se repornise,insa in intreaga camera aerul devenea tot mai greu,ca de plumb.
Corpul-i slab se prabusi pe podea,cu privirea atintita in continuare asupra musafirului nepoftit,incercand sa-si miste degetele catre pat,insa aceastea o intepau,hotarand ,dupa incercari disperate ,sa renunte.
-..altfel vei stii ce e agonia...continua fraza,in timp ce un nor visiniu se ivi de nicaieri,inconjurandu-l,pana ce disparu fara urma.
-S-o crezi tu !.Deja stiu ce-i agonia,Corvus corax*,spuse ea,cu ochii pironiti in tavan,si cu un zambet dulce pe fata,accentuand ultimele doua cuvinte.
___________________
Corvus corax=denumirea stiintifica a corbului

foarte dragut..te pricepii astept nexul==>>

Bulele de sapun roz i se spargeau de varful nasului.Apa calda ii invada pielea in timp ce ea se relaxa in cada alba cu mici urme de rugina pe langa cei doi robineti.
Intr-un colt al minti,o vioara imateriala ii incanta auzul cu note rapizi si inalte,in timp ce capul ei era sprijinit de un burete albastru pe marginea cazii.
Un robinete incepu sa picure incet,pana cand stropii calzi se transformara intr-un jet alb ca varul.Non-culoarea devine cu timpul rozalie,apoi stacojie.In cada nu curgea apa,ci sange.
Baia avea doar de un bec care palpaia slab,dandu-i o tenta de mister si infricosare.
Usa de piatra se deschise cu zgomot la perete,in incapere dansand fascicule galbui sau argintii.Acum luminata,fata putea sa observe lucrurile din aceasta.
Cada era lipita de peretele paralel cu usa,o chiuveta veche si murdara era asezata la cativa pasi departare si un vas de toaleta fara capac ,plin cu apa murdara si marnonie era langa ea.
Pe usa,o umbra fumurie isi facu aparitia,corpul sau precum fumul capatand forma umana.
Fata persoanei nu i se putea vedea,iar restul trupului era negru pana si pielea.
In mana dreapta ii lucea ceva,fiinta inaintand lent spre robinetul aducator de sange,iar acel Ceva se dovedi ca fiind lama unui topor,din cealalta mana aparand coada sa.Corpul i se contura mai tare,in timp ce « insuruba » toporul,fiind al unui barbat matur cu muschi negri si umeri lati.
In acest timp,fata nu-si putea misca niciun muschi de teama si apa murdarita o tinea in loc ca un lant.Privea ,incremenita,doar unealta despicatoare ce se apropia de gatul sau..

Ridicandu-se brusc,Yume respira rar si greu,broboane de tranpiratie si lacrimi umezindu-i fata.Uitandu-se in jur,observa ca era in dormitor,niciun lucru fiind schimbat.Respiratia incepand sa-i revina la normal si sangele in vene sa nu-i mai zvagneasca,isi repeta pentru sine ca totul era doar un vis,unul urat ,dar doar o iluzie a unui colt al mintii sale.
Era dimineata,razele soarelui patrunzand prin fereastra,din partea sa stanga,luminand biroul ce era plin de taieturile ei din ziare.Cineva venise si le luase de pe etajera raftului in timp ce ea dormea.Si avea de gand sa afle cine.
Intrerupse gandurile,uitanduse pe tavanul plin de stele din rigips colorate in mov la fel ca si peretii camerei.
Renunta.
Se saturase de privit in « luna si stele ».
De la parter se auzi vocea mamei sale :
-Yumi,la masa.Am pregatit desertul tau preferat.
‘Prajtura cu nectarine.Ce poate fi mai frumos dupa un cosmar’,gandi aceasta morocanoasa.
Dandu-se jos din pat,privi chitara ce statea rezemata de perete in apropierea usii.Dungile albe pareau niste zgarieturi,pe vopseaua ei neagra,conturandu-se intr-un zambet hidos.
-Si tu ce te hlizesti atata ?se intreba pentru sine,de data asta cu voce tare.
Intorcandu-i spatele,apasa pe clanta si porni spre bucatarie.

~*~

Gustand din crema dulce,privea imaginile de la televizor prezentate de o crainica ce parea ca are mai multa podoaba capilara decat neuroni.In timp ce vorbea,parul ei se unduia dupa miscarile corpului fiind saltat in sus.
-Parca e Frankestein intr-o « carcasa » feminina,spuse ea domol,inabusindu-si cu mana un chicot.
-Ei,fetito,doar nu vrei s-o puna pe Aoki Sayaka* acolo,nu?intreba mama sa,in timp ce stergea cateva farfurii.
Gandindu-se putin,ii raspunse:
-Pai ar fi bun cineva care te face sa razi prin ceea ce zice,nu prin faptul arata,ironizand astfel coafura lipsita de bun gust a prezentatoarei.
-Mai mai…,zise doamna Saki,punandu-si mainile in solduri si dezaproband.
Amandoua,dupa cateva minute de dezacorduri privind moda,isi pironira ochii asupra televizorului,care era plin de imagini cu cadavre si persoane cu pielea uscata atarnandu-le pe oasele.
-Sfinte,ce orori !Niciodata nu a fost in frumosul nostru Tokyo o asemenea catrastrofa,exclama femeia punandu-si o mana pe fata si intinzandu-se pe scaunul plusat,cu spatar.
‘Da…Ce tip istet face asta,ori are prea mult venin in sange ori e nebun’.Apasa pe butonul rosu al telecomenzii si ecranul redevenii negru.

_________

Sayaka Aoki-star de televiziune si comediant japonez din Owariasahi,Prefectura Aichi.

Astept next`ul ... nu prea am ce critica la fic`ul tau ... imi place mult :D

-Ei,care-i motivu' pentru care m-ai chemat aici?intreba baiatul in timp ce se aseza pe scaunul de lemn,fara spatar,de langa tejghea.

-Ai o alta treaba,raspunse barmanul,trebuie sa ai grija de-o pustoaica,continua sec.

'Nu iar...'

-Ba da iar,comenta barbatul mai in varsta asupra gandului baiatului.Acu' se pare ca e ceva destul de serios,Klaus,ordinele vin de la...-facu o pauza inghitind in sec- de la Lucifer si nu parea prea fericit.

Pustiul pe nume Klaus,fixa cu privirea barmanul ,ce stergea un pahar,si isi trecu mana prin parul negru oftand.Lucifer cand voia ceva,il obtinea;si cand nu-l obtinea...

-Bun zi-mi tot ce stiti despre ea-spuse alungandu-si ultimul gand din cap-.

-Uite.

Ii inmana un dosar format din doua-trei coli.

-Acolo e ce au putut tenebrele aduna,dar golurile raman pe seama ta.

Klaus rasfoi dosarul subtire in cautare de ceva ce il putea ajuta.Pe prima pagina scria cu litere visinii:

Nume:Yume Valentine Saki

Varsta:15 ani,Data nasterii: 06.10.1993*

Grupa sange:AB

Localitate de origine/actuala:Tokyo,Japonia

Paginile urmatoare erau informatii ai caror termenii tehnici nu-i putea intelege.Inchise coperta din hartie,cu o usoara urma de confuzie,si il inmana barbatului.

-O cheama Valentine?!Ce nume mai e si asta?intreba nedumerit.

-Frantuzesc,asa cred.Maica sa e dintr-o regiune din Franta,Bretania parca ,ma rog taica sau e japonez,dar s-a stabilit in Tokyo abia dupa ce fata s-a nascut...

-Ce profesii au?intreba din nou,pe un ton plictisit.

-Barbatul medic chirurg,femeia casnica,veni raspunsul pe acelasi ton.

Brunetul reflecta asupra raspunsului cateva minute,sprijindu-si barbia in podul palmelor.Nu avea niciun sens,din punct de vedere al persoanei care ordonase eliminarea ei ,se astepta la o fata cu familie plina de detectivi sau politisti,nu la o casnica si un chirurg.

Nedumerit hotari sa afle raspunsul indiferent cat de ridicol ar fi sunat:

-Ce legatura are o liceeana ,cu familie cat se poate de normala,cu ce se intampla in oras,in ceea ce priveste crimele?

-Niciuna din ce punct de vedere bati,dar iscodeste prea mult in jurul nostru si cel mai mult deprinde acum,siguranta planului,nu putem da gres la sfarsit si daca Dark n-a facut-o sa se razgandeasca inseamna ca are destul curaj in vene.

Auzind numele Dark,facu o grimasa.Demonul ala avea metode ciudate de convingere,dar stia ce face.

Se ridica de pe scaun,ducandu-se spre usa cand fu oprit de cel de la tejghea.

-Unde mergi?

-Sa pregatesc ingerul de vanatoare;daca nu asculta unul din cei mai puternici demoni,atunci ori e nebuna ori are curaj prea mult.

Terminand,de vorbit,iesi in vremea mohorata de afara.

*

Astept next