Plangem cu aceleasi lacrimi

Cap.1 : Vieti diferite,nu crezi?

Sufar...Viata mea a fost plina de greutati si sunt sigura ca vor mai veni.Eu sunt blestemata,tot ce ating devine blestemat,tot ce iubesc ajunge sa fie blestemat,tot ce cred eu e un blestem...toata viata mea e blestemata.Nici lacrimi sa mai plang nu mai am.Am ajuns la capatul unui alt drum.Acum voi incepe altul.Cu fiecare zi care trece nemiloasa si repede,trece si viata mea.O viata traita in singuratate,in plans,in ura si rautate.O viata de om!

Dupa 2 ani...:

-Ohhh...Grabeste-te odata!Cat crezi ca te mai astept,fratioare?
-Vin imediat,Dein.Oricum nu suntem in intarziere.Calmeaza-te deci.
-Esti inposibil,Mitharasy.

Fara sa mai astept ca scumpul meu fratior mai mic sa-si termine ghiozdanul,il trag repede de mana,il urc in masina si am pornit cu viteza spre scoala.Drumul a fost plictisitor,auzindul pe Mitharasy cum se plangea de programul facut de mine.In cateva minute am ajuns la scoala.Il las pe baiatul de 14 ani sa coboare din masina,iar dupa ce ma asigur ca intra in curtea scolii,plec spre liceu,fara sa imi mai pun centura de siguranta.De obicei o purtam,dar acum eram grabit.Aveam si un motiv.Am auzit niste zvonuri cum ca o noua fata va veni la liceul asta si pentru ca eu sunt cel mai desciplinat si de-astea,trebuie sa ajung mai devreme pentru ai arata scoala,clasa si pentru a o ajuta sa se acomodeze.Nu pot spune ca imi displacea,dar nu prea aveam chef sa fac pe dadaca cu o pustoaica inganfata si prostuta.Stiu ca e cam din prima si nu ar trebui sa o critic atat,dar nu cred ca o fi ea vre-un ingeras.Cel mai probabil va fi la fel ca toate fetele din ziua de astazi.Dar ramane de vazut...

To be continued...



Cap.2 : Multumesc ca mi-ai imprumutat zambetul tau

Astept...Scarile reci si dure din gresie erau incomode.Vantul batea destul de tare pentru tinuta mea lejere si de vara.Capul meu era cu privirea in jos, iar lacrimile curgeau, incet, dar sigur.In fiecare clipa in care sunt singura plang.E o obisnuinta.Cand sunt singura imi dau drumul sentimentelor,atunci sunt eu si sufletul meu.Atunci lacrimile cad usor pe obrajii mei,conturandu-mi chipul meu angelic.Visam...visam la frumuseti,la culori vii,la petale de flori...la insasi viata.Nu dupa mult timp,imi ridic privirea spre cer,fiind trezita la realitate de glasul melodios al unui tanar.

-Buna, tu trebuie sa fii Ayshe,am dreptate? imi spune el cu un zambet prefacut,aratandusi dezinteresul fata de persoana mea.
-Buna,da...eu sunt Ayshe.spun cu o urma de melancolie in glas,cea ce il facu pe baiat sa ma priveasca intens si intristat de starea mea.
-Hei....e in regule.Nu fi trista, nu ai motiv.Eu sunt Dein, iar astazi iti voi arata scoala,asigurandu-ma ca te vei acomoda.Ce spui?...Vrei sa-mi faci treaba mai usoara si sa zambesti putin,semn ca nu sunt chiar asa un ghid prost?
-Uhm...sigur...hehe.

Zambim amandoi ca doi copii mici,indragostiti si el ma poarta prin curtea scolii.E uimitor cat de repede mi-a readus zambetul pe chip.Chiar ma simt mai bine.Cred ca e prima data cand char zambesc si cu sufletul,nu doar cu fizicul si in aparenta.Dupa ce ma plimba putin pe-afara,ma trage de mana si intram in cladirea inalta si cu trei etaje.Ma poarta de mana pe holurile si coridoarele scolii,oprindu-se din cand in cand,aratandu-mi cate o clasa de curs sau sala profesoreasca.

To be continued...


Cap.3 : Culorile tale,reflectandu-se in albastrul apei

-Deci,Ayshe...Iti place liceul??
-Uhm...poi...da,e frumos si spatios.
-Ma bucur...Ai vrea sa mai vezi si alt ceva de prin zona?Mai avem ceva timp pana incep cursurile.
-Poi...nu vreau sa te retin sau sa te deranjez.
-Da` de unde...haide!
-U-Unde??
-Iti voi arata ceva,poate asa te vei mai inveseli.

Alerga repede in fata meatinandu-ma de mana,iar eu din urma incercam sa il ajung,dar oricat as fi vrut parea ca este imposibil.In scurt timp el se opreste si dupa ce da cateva crengi din parcul de langa scoala la o parte,imi face loc in fata sa vad mai bine.''Wow...ce frumos''...doar atat am soptit.Era un lac frumos nuantat cu albastru si foarte limpede,iar langa era un luminis de un verde crud,dar frumos la vederea lui.Aproape am uitat de baiatul din spatele meu si cu pasi marunti,inaintam.M-am asezat pe mal,iar el a venit din spate,cuprinzandu-ma usor cu bratele de talie.Eram atrasa de culorile care se reflectau in apa inodora.Am stat asa ceva vreme,apoi el ma atentioneaza ca trebuie sa ne grabim ca sa ajungem la ore.

-Haide,Ayshe!Grabeste-te...
-Incerc,dar nu pot.Esti prea rapid pentu mine.
-Ohhh...Vom intarzia.
-Dute inainte fara mine.Nu vreau sa ai probleme din cauza mea.
-Nici gand...

Spanand asta,se opreste,dupa care se intoarce spre mine si ma ia in brate,alergand cu mine spre cladirea unde se tineau cursurile.E uimitor faptul ca chiar si cu mine in brate el a pastrat viteza de odinioara,ba chiar s-a miscat ceva mai repede acum...

To be continued...


Cap. 4 : Trecutul se revarsa in mine , prin trupul tau

Orele s-au terminat repede.Au trecut p nesimtite,iar in acest timp nu l-am mai vazut pe Dein.Sincera sa fiu , baiatul imi trezea curiozitati,interese...sentimente.Avea ceva ce ma fascina.Am incercat sa nu ma mai gandesc la el.Pentru o fata normala e ceva usor sa te gandesti la un baiat dar nimeni nu a zis ca eu sunt normala si bine s-a intamplat , pentru ca eu chiar nu sunt normala...Am incercat sa uit si sa - mi continui plimbarea linistita prin padure.Era seara.O seara frumoasa de toamna , in care vantul batea incet cu adieri repetate.Pasii meii se indreptau in toate directiile.Nu puteam spune ca eu imi controlam corpul in momentul asta , dar cine o facea??...

-Ayshe Khimerashi...Hmm...Te-ai schimbat in ultimii 3 ani.Chiar foarte mult.

Vocea imi parea cunoscuta.Era inceata,dura,rece dar totusi fermecatoare si melodioasa.Ma relaxa glasul din spatele meu.Brusc se apropiat de mine si mainile persoanei misterioase imi dadea parul lung de pe spate cu delicatete.Se juca cu firele de par si rasufla sacadat , atingandu-mi gatul alb cu buzele sale moi.M-am speriat la contactul dintre pielea mea calda si buzele lui reci si din instinct m-am intors pe calcaie spre el...

-Noir....??Noir Yamato?Ce cauti aici?Iti este interzis sa parasesti Shueijan.Te avertizez...

Spun aceste lucruri cu o urma de mirare in glas , luand o pozitie de lupta , caracteristica mie.El incepe sa zambeasca rautacios , apoi zambetul sau dulce se transforma intr-un ras nebun.

-Cum spuneam , te-ai schimbat.Ma dezamagesti , Ayshe.Unde iti este latura ta demonica?Mainile tale albe si fine , mereu patate de sangele oamenilor ?Nici arma nu ti-o vad...Unde e Houko Kawaiiba?Ai renuntat chiar si la acest dar divin pentru o viata de om?

-Nu te priveste , Noir.Si nici pe mine nu ma privesc faptele tale.zicand acestea imi reiau pozitia initiala , statica si il privesc direct in ochi analizandui fiecare parte a corpului.

-Hmm...Mie greu sa cred ca ai renuntat la cel mai pretios dar al Lumii Kawashima , oferit de mine.Atata vreme te-am antrenat , te-am ajutat sa devii cea mai buna Kunoichi , iar tu m-ai dezamagit.Am fi putut avea tot Universul in mainile noastre.Ti-ai fi implinit visul.

-Nu...Acesta era visul tau , nu al meu.Tu te-ai folosit de mine ca sa furi Houko Kawaiiba.De asta m-ai antrenat atata timp.M-ai pacalit , dar spre binele meu si dezamagirea ta mi-am dat seama si am facut ce era drept.Acum lasa-ma.Nu te mai apropia de mine.

Am plecat repede de acolo nevrand sa-mi mai readuc aminte de trecut.De cine eram.Cand am simtit ca Noir nu ma mai poate vedea am inceput sa fug.Lacrimile imi patau fata mea alba si palida...

To be continued...


Cap.5 : O revedere , doua sentimente

Lacrimile se revarsau pe trupul meu slabit si firav , dar nu lacrimi de om.Lacrimile cerului.Picaturile de ploaie se prelingeau in jurul meu.Pamantul era spalat de pacatul omenesc , care in cele din urma m-a ajuns si pe mine.Doar cerul si pamantul imi pot intelege durerea.Doar natura imi mai este alaturi , doar acest dar divin de la Dumnezeu nu ma uraste si nu ma critica.Doar pe ea nu am ranit-o nici fizic si nici psihic , dar in rest toti au suferit si inca sufera de pe urma greselii mele.Eu am creat iadul pe pamant si am distrus paradisul inainte de moarte.


~After two days~

Cioc , cioc se auzea de dimineata in usa umilei mele locuinte.Nu ma obosesc sa o deschid pentru a lamuri misteriosul vizitator ce doreste sa ma zareasca , probabil pentru o discutie lunga si plictisitoare.In cele din urma insistentele sunete au incetat , iar eu continuam sa stau rezemata de pervazul balconului meu larg deschis.Aerul proaspat de dimineata imi inmuia picioarele si imi alina sufletul.Mirosul era prospat si melodia naturii se auzea tare si clar in urechile mele.Din pacate o persoana misterioasa imi distruge atmosfera de meditatie in care ma aflam , dupa ce sare cu o agilitate impresionanta in pe baustrada balconului.Chipul ii era acoperit de o esarfa neagra care nu imi permitea sa ii vad ochii pentru a-mi putea da seama de intentiile persoanei.Costumatia respectivului era oarecum ciudata in culori sobre , dar dupa forme parea a fi de gem feminin.Tac si imi pastrez calmul pana cand un glas cunoscut , pe care nu il mai auzisem de mult imi alinta urechile cu un salut vesel , de parca m-as fi vazut cu respectiva chiar ziua precedenta :

-Salutare!!!

-Uhm...?? ingan eu cu o uimire care se putea citi usor pe fata mea.

-Ohh... nu -mi spune ca m-ai uitat..hehehe.

-Yrene...ahhh...Yrene!!! tip acest nume dulce si foarte drag mie cat ma tineau plamanii , iar in secunda urmatoare ma aflam in bratele slabute dar puternice ale fetei.

-Ce cauti aici , Yrene??Wow...ce te-ai maturizat.Arati minunat! spun cu un zambet larg pe buze.

-Ohh..poi , sincera sa fiu sunt aici pentru tine , draga mea.

-Chiar??

-Da...insa din pacate nu doar in vizita.Am o misiune.Am venit din Shueijn.Din nefericire pentru tine , Noir a reusit sa evadeze , iar eu trebuie sa il readuc in Lumea Kawashima , inainte sa provoace pagube si aici.

-Nu pot sa cred...

-Ce e??

-A venit dupa mine.Ne-am intalnit acum doua zile.

-Aoleu , draga mea.Asta nu-i a buna.Dar nu-ti fa griji.Deoarece tu ai renuntat la puterile tale si la legendara Houko Kawaiiba , eu voi fi cu tine douazeci si patru de ore din douazeci si patru pentru a te proteja.Vom sta in acelasi apartament , vom merge la aceasi scoalaetc.Nu esti fericita , Ayshe??

-Poi...Desigur ca sunt.

To be continued...


Ayshe Khimerashi:


Dein Yamaguchi:


Mitharasy Yamaguchi:


Noir Yamato:


Yrene Watanabe:

ce frumos............

Ma bucur ca iti place...

Sa imi placa?
il adoooooooooor!!!!

OMG, baietii is hoot! *3* si e cuute~ in viata mea nu as fi reusit sa fac asa ceva eu nu sunt buna la literatura, ci la gramatica! 8D

Wow
Este super
Chiar imi place cum scrii...esti foarte talentata
Astept continuarea

Grabestete anny ca toti asteptam nextu

Cap.6 : In sfarsit in doi

Inca o dimineata plictisitoare in care sigurantatea imi da fiori si mintea mea iar va fi acaparata de tonele de probleme si intrebari legate de Noir.Stai , de ce ma plang eu de singuratate cand draga mea prietena , Yrene , este aici??
Ma imbrac cat de repede pot , aruncand cele mai la indemana haine pe mine , dupa care cobor in gabra scarile , spre camera unde a adormit seara trecuta , Yrene.Deschid usa incet , crezand ca inca doarme , dar defapt ea se antrena de zor.

-Yrene...este 7 dimineata.Te antrenezi la ora asta??Acasa , in Kawashima nu erai treaza nici la ora 12 si acum te antrenezi la o ora asa matinala??

-Ehh...Nu am putut sa adorm.Probabil emotiile.Deci , cand pornim la asa numita '' scoala''??

-Poi...mai avem o ora , dar putem porni acum.Iti pot arata liceul si parcul.Oricum am lipsit ultimele trei zile de la scoala.Eram cam deprimata.

-Bine bine...Lasa vorba.LET`S GOOO!!! Spune tanara satena cu zambetul pe buze , tragandu-ma de mana spre iesirea din casa.

Drumul nu a fost prea lung , dar in curtea scolii se distingea foarte usor o silueta masculina.Ne apropiim si il zaresc cu obrajii rosiatici , pe Dein.Se indreapta spre mine si Yrene si cu un zambet larg ma saluta.

-Neatza` , frumoaso.Te-ai gandit sa mai treci si tu pe la scoala??

-Uhm...poi..e-eu...D-da.

To be continued...

super frumos........Astept nextul

wooow astept nextu

Minim 5 emoticoane!

Imi place ficul tau...Astept nextu'! Succes in continoare!

Multumesc , dragilor.
Scuze doar ca sunt asa scurte si banale...Acum scriu capitolele in graba...
Dar voi pleca peste sambata asta in tabara si acolo voi lucra la ambele fic-uri.

Super abia astept sa le citesc!

Decat sa reped spun doar ca astept acelasi lucru ca si dydee.Si distractie placuta in tabara.

Cap.7 : Amalgam

Simteam ca ma pierd cu firea.Nimic nu mai era la fel.Acum eram in sfarsit in lumea in care am luat nastere , impreuna cu prietena mea cea mai buna si am scapat si te toata ura mea din trecut.Am devenit o alta persoana.Am si uitat cum e sa simti din nou atatea sentimente frumoase la-olalta.Am un amalgam de ganduri si sentimente in mine , dar spre surprinderea mea...chiar imi place.As mai fi visat mult cu ochii deschisi la cine am fost eu candva si cine sunt si am ajuns acum , dar din pacata , Dein ma trezeste la realitate :

-Alooo...mai traieste cineva in cap`sorul asta al tau ??

-Uhm...da ` da.Sunt bine.Nu ar trebui sa mergem la ore ?! intreb eu parca abea cazuta din cer.

-Mai sa fie...In sfarsit te gandesti si tu la ceva concret ...Hehehe ! spune tanarul printre buze cu mici surasuri ce se auzeau incet , dar in mintea mea rasunau tare si clar.

-Haide , Julieta ! Ha ha ha... spuse Yrene razand in hohote.

Ma simteam cam ciudat.Dar nu stiam de ce...

To be continued ...


P.S : Scuze ca e scurt si neinteresant dar in ultima vreme sunt foooooarte bussy.

Imi place mult

P.S:te inteleg si eu ma simt la fel

Cap. 8 : Scoala ma omoara !

Ohh...cursurile ma omoara la propriu.Daca incerc sa ma concentrez la vorbele profesorului , imi e imposibil sa inteleg ceva , iar daca incerc sa imi vad de alte lucruri si nu scriu , voi fi trimisa imediat in biroul directoarei , unde ea va incerca sa ia legatura cu parintii mei , dupa care va afla ca nu am , etc.Nu vreau sa ma complic cu de-astea dar...pur si simplu nu mai suport atata tensiune in capul meu ... si observ ca nici Yrene nu e prea incantata de partea asta a vietii de om.Nici nu o condamn.Ea a trait in lux de-a lungul anilor si a lenevit.A inceput de curand sa-si ia indatoririle in serios si probabil a facut-o doar de dragul meu.Dar destul cu ganditul.Profesorul incepea sa ma priveasca insistent si nu-mi placeau deloc ochii lui reci si lipsiti de orice urma de iertare sau mila.Am mai petrecut inca zece minute de chin , pana sunetul binecuvantat al clopotelului ma anunta ca pot sa plec acasa.Desi imi doream cel mai mult dintre toti elevii sa plec , totusi am iesit ultima pe usa.Spre fericirea mea , la iesire ma asteptau rene si Dein.

-Deci unde mergem acum ? intreba curioasa si bine dispusa , Yrene.

-Eu inainte de toate trebuie sa-mi iau fratele de la scoala.Regret , fetelor.Se pare ca ne vom vedea mai tarziu.

-Nu neaparat.Putem veni si noi cu tine.Mi-ar face placere sa-ti cunosc fratiorul.Daca vrea si Yrene , desigur si daca esti si tu de acord , Dein.

-Eu nu am nimic impotriva.Let`s go !!! spune plina de viata si mereu deschisa sugestiilor , draga mea prietena.

To be continued...

foarte frumos fic-ul astept next-ul

super

Cap.9 : Eu , ea si doi EL

N-eam urcat toti intr-o decapotabila neagra , Dein la volan , iar eu in dreapta sa pe scaunul din fata , iar Yrene s-a intins pe toata bancheta din spate.Drumul nu a fost prea lung , dar mie mi s-a parut ca a durat o vesnicie.In tot timpul eu si Dein ne-am aruncat priviri pe furis unul celuilalt , de parca ne era interzis sa ne privim in ochi.Sincera sa fiu simteam o atractie pentru el , dar nu-l puteam lasa sa observe asta si nici pe Yrene sa descopere.Aveam un motiv foarte intemeiat , dar nu mai am timp sa fac un flashback caci motoul s-a oprit si il aud pe Dein cum ma indemna sa cobor din masina.Ajunsi din nou pe pamant stabil ma uitam in jur.Brusc mi-am atintit privirea spre un baiat cu vreo 2 sau 3 ani mai mic decat mine , cu parul saten deschis si ochii ciocolatii , care se indrepta de graba spre Dein.Era cam cu vreo 5 centimetri mai scund decat el si cu vreo 2 decat mine.Parea sa fie foarte energic.Imi amintea de Yrene cand avea si ea 14 ani.Incep sa chicotesc ca pentru mine apoi il salut pe tanar.

-Buna...tu trebuie sa fii Mitharasy.Eu sunt Ayshe , iar ea e Yrene.Suntem incantate sa te intalnim.Fratele tau ne-a povestit multe despre tine.

-Aham...si eu ma bucur.spuse baiatul cu un zambet larg pe buze desi parea cam dezinteresat de mine si de toata vorbaria mea.Mi se parea si logic sa se comporte asa la cum o sorbea pe Yrene din priviri.

Mitharasy isi facu curaj si intra el primul in vorba cu ea.Pareau sa se inteleaga si asta ma bucura nespus de mult.Nu-mi amintesc ultima oara cand Yrene a fost interesata de un baiat.Nu spun ca acum ar trebui sa se indragosteasca de un baiat cu doi ani mai mic decat ea , dar e bine ca se inteleg.Ii priveam atat de intens incat abea am observat cand Dein m-a tra de mana si ma bagat in masina.

-H-hey...ce-ti veni ?? intreb eu total buimaca.

-Am zis ca ar fi mai bine sa-i lasam pe porumbei.Deci...unde ai vrea sa mergem ??

To be continued...

funny faza de la sfarsit, sa-i lasam pe porumbei
astept next-ul

Super tare astept nextu

Cap.10 : Romantic...


-Sa mergem ??Cum adica ??Ei nu vin cu noi ?

-Neah...cand Mitharasy pune ochii pe o fata nu o lasa sa plece pana nu ii obtine cel putin numarul de telefon , cea ce s-ar putea sa dureze ceva timp , avand in vedere temperamentul lui Yrene.

-Hehehe...Atunci cred ca e in regula.

-Deci porunciti...

-Hmm...La plaja !

Cum mi-a auzit glasul hotarat a pornit motorul si am ''decolat'' cu viteza spre plaja.Nu dupa mult timp , eu imi deschid geamul , scotandu-mi capul peste el.Vantul imi legana parul lung si rozaliu deschis , pe undele sale.Dein imi arunca priviri sirete cea ce ma amuza.

-Fii atent la drum nu la mine.spun eu hazlie

-Usor de spus ...greu de facut.Cum sa-mi iau ochii de pe o frumusete asa rara ca tine ??Hmm...Spune-mi tu !

-Lingusitorule...

Dupa cateva tachinari din partea mea si complimente ce ma faceau sa rosesc , din partea lui , Dein , ma anunta ca am ajuns.El coboara primul , apoi se grabeste sa-mi deschida si mie portiera neagra a masinii.

-Ce gentelman...Hehehe...Multumesc.

-Deci...haide...

Am pornit amandoi spre plaja.Cand am simtit nisipul fin si fierbinte sub talpile picioarelor , ne-am scos amandoi papucii , continuandu-ne drumul.El ma apuca de talie , iar eu , rosind , m-am apropiat de el , sprijinindu-mi capul pe pieptul sau dezgolit de camasa ce era larg deschisa la primii patru nasturi.

To be continued...

Woow chiar mi-a placut acest capitol Astept nextu

adooooor povestea asta!!
asteeeept nextul!!!!!!!