M-ai parasit [ SasuSaku ]

Cap.1 : O mica introducere in viata mea

Noaptea...era superba,stelele ma priveau cu lacrimi care se prelingeau pe pamantul trist si singur.Lumea asta se sfarsise...mai exact lumea mea s-a sfarsit.Credeam ca am totul si chiar cand era mai frumos el a distrus totul doar printr-un cuvant...''plec''.Si asa a si fost...a disparut ca o umbra...acum face parte din trecut...l-am uitat...sau macar am incercat.Nu stiu unde este,ce face sau cum se simte acum...stiu doar ca e departe,departe de mine...

Numele meu este Sakura Haruno.Parul meu lung si roz curge ca un rau de flori de cires pe umerii mei goi.Ochii ca smaraldele verzi sunt umezi de la plans.Kimono-ul e patat de sange...de sangele meu.Iar m-am antrenat toata noaptea.Ati crede ca am pierdut notiunea timpului dar nu e asa...prefer sa ma antrenez noaptea...sub privirea lunii si a stelelor decat ziua,cand Kakashi-sensei ma urmareste cu atentie cu privirea sa ascutita dar totusi lipsita de orice sentiment.Era un instructor bun cu care am colaborat multi ani.M-a invatat aproape tot ce stiu.Spun ''aproape'' deoarece o buna parte de timp m-am antrenat si cu Tsunade-sama,hokaghe-ul satului.Amndoi au fost atenti cu ailitatile mele si au incercat sa mi le dezvolte cum numai ei stiau.La fel au facut si cu coechipierii mei.Naruto Uzumaki si...Sasuke Uchiha.Erau diferiti...se certau...se bateau....se intreceau, dar tot ajungeau sa colaboreze si sa ma salveze din situatii limita.Am fost o echipa fericita multa vreme,nu ne lipsea nimic.Naruto avea putere nelimitata de la vulpea cu noua cozi,eu eram creierul echipei,studiind toate tehnicile si miscarile si controlandumi cel mai bine chakra,iar Sasuke era cel mai inteligent si mai puternic dintre noi.Avea un vis ce ia umplut sufletul de ura.Era retras,singur..e gresit sa spui ca traia in lumea lui deoarece el era cel mai cu picioarele pe pamant dintre noi.Era concentrat si bine calculat.Poate de asta m-am indragostit de el...ciudat insa ca vorbesc la timpul trecut.Eu il iubesc si acum...As vrea sa se intoarca inapoi in sat,la echipa sa,la prietenii sai...la mine.A plecat acum 3 ani in cautarea lui Orochimaru pentru ai da putere si al ajuta sa-l omoare pe Itachi...dar mai bine incetez sa va povestesc deoarece eu voi incepe sa plang iar voi sa va plictisiti.

Brrrr...
-Ah...ceas idiot...cum se face ca suni in weekend dar in cursul saptamanii nu?
M-am ridicat ;enes din pat si m-am indreptat spre balcon.Vantul batea usor,leganand crengile ciresilor din gradina mea.Florile lor roz dansau in jurul meu creind o atmosfera de vis...Mi-am facut incet siesta de dimineata,deoarece nu era nevoie de graba caci astazi nu aveam cursuri.Nu am luat micul-dejun iarasi...m-am dezobisnuit de el in ultima vreme.Deoarece ziua aceasta nu aveam nici un plan am decis sa ma relaxez putin si sa ma duc spre bibblioteca...


Cap.2 : Scrisoare de la un ''el''

Dupa un drum plictisitor si lung in sfarsit ajung la destinatie.Biblioteca era o cladire mare cu vreo 4 etaje unde imi petreceam in trecut cel putin 2 ore pe zi in aceasta cladire plina de liniste si lectura placuta care era absolut necesara pentru orice elev.Intru grabita pe usa fara sa o mai inchid si ma indrept in fuga spre etajul 2 al cladirii cu speranta sa gasesc cartea pe care mi-am propus sa o citesc.Nefiind atenta si fugind , simt un contact puternic cu podeaua si in fata mea se afla un baiat inalt,cu parul roscat si ciufulit care isi cere politicos scuze.Eu inca nedumerita de ce s-a intamplat stateam pe jos si priveam buimaca spre baiatul agitat din fata mea.Dupa ce isi cere scuze pentru a mia oara imi intinde mana si ma ajuta sa ma ridic.
-Imi cer mii de scuze.Chiar a fost din greseala.Sunt atat de neatent.Regret enorm.
-Stai linistit.Nu e nici o problema.spun eu cu un zambet larg pe fata,ce nu credeam ca voi fi in stare sa il mai arat vreodata.
-Numele meu e Midori.Am venit aici cu scopul unei misiuni dar nu stiu unde o pot gasi pe Tsunade-sama pentru ai inmana acest pergament cu informatii din satul cetii.
-Poi,se pare ca lectura mea mai poate astepta.Te conduc eu la Tsunade.
Fara sa mai spuna nimic a dat din cap afirmativ si am pornit spre biroul lui Tsunade.Dupa cateva minute de mers am ajuns in fata biroului ei si am batut cu incredere.Fara sa mai astept un raspuns am dat buzna in incapere fiind directa si spunand scopul pentru care eu si Midori am venit.
-Aham.Multumesc mult Midori.Te rog sa iesi.Sakura tu ramai pentru ca trebuie sa vorbim ceva important.
-Desigur.spun cu ochii in sus nestiind despre ce poate fi vorba.
-Sakura,acum cateva zile au aparut niste zvonuri cum ca Sasuke se afla in satul cetii si l-a omorat pe Itachi,iar acum se poate intoarce in sat.Dar ne-a spus ca ii trebuie o motivatie.Ti-a trimis o scrisoare si a lasat ordin strict ca doar tu sa o citesti.spunand acestea imi inmana scrisoare...

Sakura,
Sper ca ai ramas aceasi floare de cires ca odinioara.Au trecut ani de cand nu am vazut satul,prietenii si locurile in care am copilarit.Mi-am indeplinit visul,scopul meu s-a incheiat si mi-ar face placere sa ma intorc in sat.Sa te revad pe tine si Naruto.M-am schimbat mult.In sfarsit simt ca nu mai sunt o umbra,simt ca prin moartea fratelui meu am renascut si as vrea sa ma bucur de acum inainte de viata alaturi de voi.Dar nu sunt sigur ca ma veti ierta.As vrea sa veniti voi dupa mine pentru a-mi dovedi ca m-ati iertat.

Sasuke...


Cap.3 : Date despre misiune

Sasuke...Nu pot crede.Oare chiar te-ai schimbat?Ti-ai atins intradevar scopul?Esti pregatit sa te intorci in sat?Oare ceilalti te vor accepta?Ti-a fost indradevar dor de mine?Mii de intrebari imi umbla acum prin mintea mea incetosata.Tsunade spunea ceva dar eram prea ingandurata sa aud,asta pana cand scoate un tipat de 200 de decibeli care ma trezeste la realitate.
-Sakura, iti alegi 2 persoane si cu ele vei porni in cautarea lui Sasuke.Trebuie sa te intorci intr-o saptamana si neaparat cu el.Avem nevoie de puterea lui.Nu il putem lasa sa ne scape si sa pierdem cel mai puternic aliat.Desigur s-ar putea sa fie si o capcana de aceea trebuie sa ai grija.Trebuie sa ne asumam riscul.
-Inteleg,Tsunade-sama.Ii iau pe Naruto si Hinata.Ne vom intoarce impreuna cu Sasuke.Cand pornim?
-Cand este gata Midori.El o sa va insoteasca pana la jumatatea drumului pana ajunge in satul sau iar apoi veti continua singuri dupa indicatiile sale.
-Bine.Ii anunt pe Naruto si Hinata dupa care pornim.
Nu am mai stat pe ganduri si m-am grabit spre locuinta Hinatei.Sper ca sa fie de acord si sa ma ajute.

Cap.4 : Ai reaparut dar fara sens in gesturi

Am ajuns la Hinata si spre surprinderea mea acolo era si Naruto cea ce ma scutea de inca un drum.Si asa eram obosita,nu-mi mai trebuia inca ceva in plus de facut.Am discutat repede cu Hinata,dupa care am plecat grabita spre casa.Probabil ii va zice ea si lui Naruto caci nu am mai avut rabdare sa intru si sa ii explic si lui situatia.Cand ma vad in fata casei intru bucuroasa si ma indrept lejer spre camera mea de la etaj.M-am trantit imediat pe pat si dupa ce am avut in minte un sir de ganduri fara sens, am adormit involuntar,asteptand ziua de maine si misiunea.Speram din tot sufletul sa il aduc inapoi pe Sasuke.Dupa doua ore ma trezesc.Ceasul arata ora 12 noaptea.Ciudat ca m-am trezit intr-un asemenea moment.Am incercat sa adorm inapoi dar imi era imposibil.M-am gandit sa fac o plimbare,poate asta imi va pune gandurile in ordine si voi putea sa ma odihnesc pentru misiunea de maine.M-am imbracat repede si am pornit cu viteza spre padure. Luna maiastra lumina mici colturi ale pamantului,creind o atmosfera melancolica. Obosita, ma opresc intr-un luminis.Dupa cateva momente aud un zgomot straniu iar in urmatoarea fractiune de secunda imi dau seama ca am cazut imobilizata la pamant.Doua maini calde ma prind de umeri si ma ridica,sprijininduma de trunchiul unui copac.Persoana misterioasa apare in fata mea si cu o voce patrunzatoare imi sopteste o scurta fraza la ureche,dar care spunea destule:
-Sakura,misunea e o capcana.
Acea voce,era el.Sunt sigura.Las capul in jos si dupa cateva secunde el imi ridica barbia si ma priveste.Ochii sai negri si patrunzatori ma analizau atent,nescapandui nici un detaliu.Cu o voce ragusita si timida de fetita speriata,reusesc sa ii soptesc numele.
-Sasuke...
El zambeste siret si provocator.Mainile sale se plimbau in voie pe chipul meu palid.Nu am schitat nici un gest.Stateam doar ca o marioneta in mainile lui fine dar totusi puternice.Am ridicat de cateva ori privirea sa il zaresc dupa atata timp.Era aproape neschimbat.Parul sau negru era purtat prin fata mea de vantul ce adia usor,mangaindune pe amandoi cu duiosie.Dupa ateva minute in care ma analiza,incepu sa se joace cu parul meu care acum era mult mai lung fata de cum stia el.Am stat asa minute,ore,zile,saptamani,luni,poate ani.Nu mai stiam.O secunda alaturi de el mi se parea o eternitate.Am savurat fiecare moment in care el m-a atins,in care mi-a vorbit.Era in sfarsit dupa atata vreme alaturi de mine.S-a intors...

Cap.5 : O noapte dupa ce te-am avut in brate

Intuneric.Un abis se intindea in fata mea.Cadeam fara oprire.Ma zbateam.Mainile mele se jucau prin vantul neindurator provocat de caderea brusca.Ma prind de ceva,dar era prea intuneric sami dau seama ce este.Ma prind cu ambele maini,imi iau avant si fac un salt in sus.O lumina puternica ma invaluie.Simt o durere insuportabila in spate de parca doua kunaiuri mi-ar fi strapuns pielea.Dupa zece secunde de durere profunda,aceasta dispare si simt cum ma inalt in spre iesirea din acel abis intunecat.Dupa ce vad o lumina roz imi dau seama de ce ma inaltam.In urma acelei dureri aproape insuportabile, mi-au crescut aripi.Erau imense si pufoase.Albul lor era impecabil si varfurile erau conturate cu un roz bombon deschis.Cad usor pe un fel de invelis alb si pufos.Parul mi se deschide la culoare si creste pana imi intrece statura atingand cu varfurile podeaua.Hainele de ninja se transforma intr-o rochie alba si larga pe trupul meu firav.Ma uit in jurul meu si raman impresionata de transformarea mea.Eram un...un...INGER.

Cap.6 : Visul a luat sfarsit

Ahhh...inca o dimineata de sambata.Saptamana asta a trecut la fel de repede ca si celelalte.A trecut aproape o luna de cand l-am vazut pe Sasuke si de cand am acest vis ciudat in care ma transform in inger.Nu stiu exact ce s-a intamplat in acea noapte,dar dimineata eram in pat si m-am trezit speriata de acel vis.De atunci il am in fiecare noapte si somnul meu e mereu tulburat.Misiunea...nici eu nu mai stiu ce e cu ea.Sasuke m-a avertizat in legatura cu asta si mi-a spus ca este o capcana,iar a doua zi aflu de la Tsunade-sama ca misiunea s-a anulat deoarece Midori a plecat din sat fara sa ne anunte si nu putem sa incepem misiunea fara el.Nu inteleg de ce trebuie si el sa ne insoteasca.El stie drumul,corect...dar cat de greu poate fi sa ajungem in satul cetii?Offf...mai bine nu imi mai pun atatea intrebari inutile.Oricum sunt destul de confuza si fara intamplarea asta.In plus astazi am ''treaba''.Dupa atatea zile de stres si studiat,Ino le-a invitat pe fete in oras sa sarbatorim faptul ca ea e impreuna cu Sai.S-a intamplat chiar ieri,iar dupa ce el i-a cerut prietenia si a sarutat-o cred ca ea a dat stire in ziar,altfel nu-mi pot explica cum de tot satul stie de relatie.
Dupa doua ore lungi de pregatire,relazare si un dus lung am hotarat sa ma imbrac pentru iesirea mea cu prietenele.Mi-am ales un kimono mai scurt decat cel pentru antrenamente,iar parul l-am lasat sa-mi cada pe spate.Nu m-am machiat deoarece nu vroiam sa ies in evidenta.Doream doar relaxare si multa vorbarie si barfa cu Ino,Tenten si Hinata.

Cap.7 : Linistea dinaintea furtunii

Dupa o noapte intreaca in oras de povestit si barfit sunt si mai obosita decat cand veneam de la antrenamente.Ino a vorbit incontinuu despre cat de bine merge relatia ei cu Sai.Tenten a palavragit si ea acolo ceva despre Neji iar Hinata a fost cea mai tacuta,desi avea ce spune.Naruto i-a acordat mai multa atentie decand cu misiunea aia pe care nici nu am mai realizat-o.Desi era aproape dimineata,nu m-am indurat sa merg acasa ci ma plimb ca nebuna prin parcul frumos amenajat de la marginea satului.Era o atmosfera placuta.Dupa atata agitatie imi prinde foarte bine aceasta liniste mortala.Ma asez pe o banca mai la dos si ma pierd pentru cateva clipe in ganduri.Aerul dulce -amarui imi trezea la realitate simturile,iar frunzele purtate de vant imi pieptanau parul lung si roz-bombon,mai deschis decat il aveam acum cateva saptamani.Cred ca asta se datoreaza acelui vis.Schimbarile fizice pe care le sufar noaptea,in vis,se imprina si in realitate pe corpul meu.Pielea mea s-a albit putin,ochii dau spre o tenta de verde mai curd,iar pupila abea se mai zareste,in timp ce parul se deschide la culoare si creste mai repede.Nu ma mira mai deloc acest lucru.Sunt mai ingrijorata in privinta lui Sasuke.As vrea sa il vad din nou.Sa il simt aproape.Trup langa trup si doua suflete pereche ce se contopeaza,formand o dragoste vesnica.Ohhh.Inchid ochii si visez la dragul meu Sasuke.Nu trece bine nici un minut ca aud un urlet de durere.Ma ridic repede de pe banca si ma indrept spre locul de unde s-a auzit acel sunet de disperare.Cu o viteza uimitoare ajung la locul cu pricina si nici nu apuc sa clipesc de doua ori ca privirea imi ramane atintita asupra pradei rapuse in mijlocul acelei nopti intunecata de sangele victimei.Era un om.Un baiat.Il privesc atent pret de cateva secunde dupa care fug spre el si constat cu uimire ca era Sasuke.Chipul sau era patat de sange si de particulele de praf de pe pamant.Ochii sai negri revin la culoarea initiala,dezactivandu-si sharinganul,care imi dadea de banuit ca a avut loc o lupta.Corpul sau era plin de rani grave care ii provocau o durere de nedescris.Avea muschii incordati,iar dupa cateva clipe in care eu il analizam acesta se lasa prada durerii si aluneca usor in bratele mele.Nu am mai stat pe ganduri si m-am indreptat repede spre casa mea unde stiam ca il puteam trata chiar mai bine ca la spital.Tsunade-sama a avut grija sa ma invete totul si sa fie explicita cu mine,deci nu ar trebui sa fie o problema sa ii tratez ranile.

Cap.8 : Deja te simt...

Tsunade:-Sasuke...ohh!Daca nu se intoarce satul va avea de suferit.Trebuie sa vorbesc cu Sakura si Naruto inainte sa aiba surprize neplacute.Nu il pot lasa pe Sasuke sa le faca rau...si nici pe Itachi.

Sakura:-Inca doarme...Odihna ii va prinde bine.
Dupa cateva clipe de tacere,in care l-am privit intens,am hotarat sa ies din dormitor si sa astept sa se trezeasca.Ma intreb oare cu cine s-a luptat in padure.Ranile sale erau sangeroase si facute adanc in carne.Nu seamana cu nimic ce am mai vazut pana acum.Dar totusi,ce cauta asa aproape de sat.De ce tocmai aici s-a tinut lupta,cand Midori ne-a spus ca Sasuke e in satul cetii?Si de ce a fugit Midori?Oare aceste lucruri au vreo legatura intre ele?As putea continua ore cu aceste intrebari,dar nu as ajunge nicaieri.M-am intins usor pe canapea,parca asteptand ceva.Ceva rau,ce urma sa ma raneasca.Aveam un sentiment de teama stiind ca el e acolo,dar nu stiam de ce...

Sasuke:-Ahh...
Durere...Asta simt in acest moment.Incerc sa ma ridic de pe patul alb,dar ranile lasate de el,inca ma dor desi observ ca Sakura le-a tratat.Mi-am dat seama din prima clipa in care am deschis ochii ca sunt in dormitorul ei.Pe fiecare noptiera se afla cate o fotografie cu echipa sapte,peretii erau roz bombon,iar becurile luminau slab si cu o lumina alba.Geamul era deschis,iar aerul improspata atmosfera imbacsita de mirosul sangelui meu.Cerul era intunecat,iar copacii isi miscau crengile leganand frunzele verzi.Atmosfera din incapere ma facea sa ma gandesc in continuare la ea,doar la ea.Fara sa ma mai comport ca un melancolic singuratic,ma ridic dintr-o miscare,incercand sa ignor durerea si ies din camera.Cobor scarile incet si cu ochii intre-deschisi,analizand culoarea pala a peretilor.Jos o zaresc pe Sakura,dormind pe canapea.S-a schimbat mult,semn ca visul chiar a afectat-o.Hmmm.Ma asteptam la o alta schimbare.Ceva mai dur,dar aproape uitasem ca ea nu are cu nimic in minus decat are un inger,unul adevarat.Nu pot crede ca am sperat sa ajunga un demon si nu un inger.Ma apropii de ea,dar inainte sa apuc sa o ating,un kunai imi taie calea spre frumoasa floare de cires.

Cap.9 : Granita dintre realitate si imaginar a fost traversata


Sakura: Huh...Sar de pe canapea ca arsa si ma indrept cu graba spre dormitor.Nu era acolo,asa ca fug prin toata casa incercand sa-l zaresc cu privirea.Nu era nicaieri.A plecat.Nu pot sa cred.E a doua oara cand ma lasa balta,in bragul disperarii in timp ce eu incerc sa il ajut.Incep sa ma legan pe calcaie si fara sa-mi dau seama cad pe scarile maronii.Ma tin cu o mana de balustrada, iar cu cealalta imi mangai parul lung si putin ciufulit.Inima imi bate tare,din ce in ce mai tare,incep sa lacrimez,ochii mi se inrosesc, iar corpul imi tremura.Ma ridic si incep sa imi pun mainile in cap,plinbandule prin acel abis roz apoi tip cat ma tin plamanii.Nu stiam de ce ractionam asa.Imi venea sa distrug totul in cale.Dar nu din cauza lui Sasuke.Era altceva,ceva mai puternic decat credeam care practic punea stapanire pe mine.Incerc sa-mi revin,sa ma controlez dar fara folos.Ochii mei devin rosii, iar pilulele se micsoreaza.Am deschis ochii pentru cateva secunde in care am zarit in fata ochilor doar sange.Un razboi insangerat,unde eu eram centrul,iar coechipierii mei erau raniti mortal,dar eu nu ii puteam ajuta.Ceva ma tinea pe loc.Cineva ma tinea.Incep sa urlu de durere.O durere ingrozitoare dar cunoscuta mie.Inchid ochii inapoi si revin oarecum la realitate,fiind trezita de aceasta durere insuportabila.Dupa ce clipele de agonie se sfarsesc,ma uit in jur speriata.Durerea pe care am simtit-o acum cateva minute era aceasi cu cea din vis, in partea cand capatam aripi.Oare era real?Ma voi transforma intr-un inger?Dar de ce eu?

Sasuke:Am abandonat-o,din nou.Daca Tsunade nu ar fi intervenit as fi putut sa ii explic Sakurei situatia in care se afla acum.Probabil Tsunade stie ce urmeaza sa se intample cu Sakura si ceilalti si vrea sa ii protejeze.Sa ii protejeze de mine.Dar are dreptate,eu sunt cel care sunt destinat sa le fac rau,mai ales Sakurei.Trebuie sa gasesc o cale sa o salvez.Probabil acum sufera enorm.Atat moral cat si fizic.Am reusit sa intorc transformarea,simt asta.Ingerul din ea va iesi la iveala curand,iar apoi il voi putea omori.Pe ea o voi omori.

Cap.10 : Aici se sfarsesc multe

Sakura: Plangeam.Ma relaxam sub lumina slaba a lunii.Padurea era foarte nelinistita in noaptea asta.Au trecut cateva zile de la caderea mea psihica,iar acum aveam de gand sa aflu ce sa intamplat.Nu imi pasa de risc,de ce trebuie sa fac pentru a afla sau pe cine las in urma.Pentru prima oara in viata aveam un scop stabil:Sa aflu de ce cei din Akatsuki imi vor sufletul.Da...am aflat de la Tsunade cate ceva.

FlashBack

Sakura:-Va implor!Trebuie sa aflu ce mi se intampla...e vorba de viata mea.Mi se pare corect sa stiu eu nu dumneavoastra sau altcineva ce urmeaza sa mi se intample.
Tsunade:-Ohhh...Nu imi place sa recunosc dar ai dreptate Sakura.Insa nici eu nu stiu totul.Tot ce am putut afla este ca cei din Akatsuki vor sa te omoare.
Sakura:-Poftim??Dar...de ce?
Tsunade:-Asta mi-ar placea si mie sa aflu.
Sakura:Atunci voi afla eu...

FlashNow

Fara sa mai stau pe ganduri,ma uit odata in urma , cu lacrimi in ochi apoi pasesc spre iesirea din sat.Las capul in jos si imi sterg lacrimile cu violenta.Aici este sfarsitul si in ceputul unui nou drum.Aici si acum imi pot dovedi mie insami ca m-am maturizat,ca am devenit mai puternica si ca am evoluat.Ca nu mai sunt aceasi copila prostuta, care invata toate tehnicile pentru ca nu are destula forta fizica.Aici s-a terminat un capitol din viata mea:copilaria.Acum incep un nou capitol.Nu stiu ce va aduce sau cat de radical ma va schimba...dar sunt pregatita sa imi asum orice risc.

Cap.11 : Rupta de realitate


Alergam de zor printre crengile incurcate ale copacilor desi si inverziti.Padurea era un loc minunat in care imi placea enor de mult sa-mi petrec timpul , acum cativa ani.Daca nu as fi avut aceasta cautare stupida , care mi-a dat viata mea linistita peste cap , cel mai probabil acum m-as fi asezat langa un copac batran , cu crengile aplecate si as fi intrat , fericita , in lumea viselor.Dar din pacate pentru trecut , nu am timp de asa ceva.Am obosit fugind ca nebuna o noapte intreaga , asa ca ma voi opri in primul sat care imi iese in cale , dar nu pentru odihna.Am de gand sa fac cateva cercetari si poate voi afla si niste zvonuri despre Akatsuki si noua lor ascunzatoare.Stiu ca pare cea mai proasta idee , sa ma arunc cu capul inainte in fata celor care vor sa ma ucida si nici nu voi putea sa duc o lupta cu ei deoarece nu sunt doar depasita numeric , ci si prin forta fizica si psihica.Deci cu siguranta nu voi face asta.Sincera sa fiu ma gandesc sa aflu mai intai de ce imi vor viata , iar apoi sa le-o '' servesc pe tava '' in schimbul unor lamuriri.Nu e cel mai bun plan , avand in vedere ca dupa aceasta experienta voi muri , dar momentan e singurul lucru pe care il pot face.Dar sper ca pe parcursul drumului sa imi vina o idee mai buna pe baza indiciilor ce probabil le voi afla.Am hotarat deci sa ma indrept spre biblioteca , sperand sa gasesc ceva.Drumul nu a fost lung , iar astfel am putut vedea si cateva figuri ale satului.Ajunsa la biblioteca ma indrept grabita spre o masa , unde ma asej si rasfoiesc fiecare carte care imi vine la indemana , ce parea sa contina informatii despre familia Haruno sau Akatsuki.In cele din urma gasesc cateva carti , dar nu apuc nici sa deschid una bine caci cineva se apropie de mine si ma trage cu brutalitate de mana.Nevrand sa fac o scena intr-un loc public ca cel respectiva ma las purtata de persoana respectiva.Dupa cativa pasi , persoana misterioasa se opreste si-mi sopteste :

-Asculta-ma bine , Sakura.Trebuie sa pleci repede din satul acesta si sa nu mai revii niciodata.

Dupa ce imi spuse aceste vorbe , disparu intr-un nor de fum.Nu m-am panicat ca idioata asa ca am ramas la masa , citind cartile cu intensitate.Nu dupa mult timp la biblioteca avu loc o explozie.Ma indrept spre locul respectiv , incercand sa aflu cine este vinovatul , dar din pacate acesta disparu-se.Raman neclintita cateva momente in care priveam in jur , neobservand ca sub piciorele mele se afla o alta bomba si ca eram in pericol.Bomba exploda la scurt timp , iar eu nu mai aveam nici o cale de scapare.Eram ca si moarta , asa ca inchid ochii incercand sa-mi curm durerea.Din fericire pentru mine , apuc sa deschid ochii si sa aflu ca explozia bombei nici nu ma atins , deoarece cineva ma salva-se , iar acum bratele persoanei respectiva imi inconjurau talia , alergan cu mine in brate , departe de sat.Nu am fost curioasa de identitatea misteriosului meu salvator ci am asteptat sa se opreasca.Ma simteam oarecum protejata de el , dar din nefericire pentru mine , acesta se opri brusc intr-un luminis de padure batrana si a disparut intr-un nor de fum , lasandu-ma singura.

-Firai tu...CINE ESTI?? tip eu cat ma tin plamanii.Eram intradevar furioasa.Am pierdut cartile si nu mai pot afla nimic , iar acum nici nu am unde sa ma adapostesc peste noapte.


To be continued...

Wow..Foarte frumos.
Chiar ai talent. Imi place foarte mult cum scrii si astept continuarea

Woooow chiar te pricepi cu imaginatia ta bogata si dezvoltata ai putea sa creezi un anime.

A da si astept nextu'

Mesaj editat de Dydee. Fara dublu-post.

Mie lene sa le comentez pe toate capitolele..asa ca iti spun pe scurt:Astept nextu'! Si mai ai de lucrat la fic!

Cap.12 : Parasita in natura

Alergam ca nebuna prin ploaie si inca il injuram in gand pe dobitocul care , desi mi-a salvat viata , m-a lasat fara adapost sau vreo informatie.M-as fi intors in sat daca nu mi-as fi amintit de ce mi-a spus el

FlashBack

-Asculta-ma bine , Sakura.Trebuie sa pleci repede din satul acesta si sa nu mai revii niciodata.

FlasNow

Offf...Nu credeam ca voi avea parte de astfel de intamplari.Continui eu sa merg cat merg , dar spre fericirea mea , chiar cand imi pierdusem speranta dau peste o casuta , cam mica dar buna de stat peste noapte.Am ajuns val-vartej in fata usii si intru imediat.Imi pun hainele la uscat , apoi ma trantesc pe patul mic si cam tare , dar eram prea obosita sa fac mofturi.Nici nu m-am mai obosit sa caut mancare sau ceva de baut prin casa.Doaream doar putina odihna si in cele din urma am primit-o.


-Trezeste-te!

-Uhm...

-Grabeste-te!

Imi era prea lene sa-mi ridic fata din perna aia nenorocita care mai mult m-a inconfortat pe timpul noptii.Parul meu rozaliu-bombon si ciufulit imi acoperea pielea alba de pe chip si umeri.La insistentele misteriosului '' imi strica el mie somnul'' imi ridic privirea lenesa , iar cand ajung cu ochii atintiti asupra chipului sau , raman socata.Am tasnit iute din pat si ...

To be continued...

supeeeeeeeeeeeer astept nextu

Cap. 13 : Iar tu...

Negru...uhm...doar asta vedeam.Totul era intunecat.Nu vedeam , nu auzeam , nu simteam...toate simturile mi-au fost paralizate.Bine ca mai pot gandi macar , dar am o durere de cap insuportabila.Corpul imi ardea parca.Nimic nu avea sens.Nu puteam sa leg evenimentele intre ele.Acum cateva ore eram in patul ala inconfortabil , ma trezeste Itachi si apoi totul e in ceata.Am mai stat asa cam 10 minute apoi incep sa aud cateva voci , dupa care deschid ochii incet si spre surprinderea mea totala il vad pe Sasuke.Ma ajuta sa ma ridic si il privesc cu ura.Defapt eram fericita sa il vad si uimita dar nu puteam permita sa vada si el asta.

-Sasuke...Tu mi-ai facut asta ?

-Nu chiar...Doar taci , Sakura.Vei afla totul la momentul potrivit.

-Cand va fi asta , Sasuke??Au trecut cateva luni bune de cand mi-ai facut asta.

-De unde ai aflat ca eu ti-am dat visele si durerile ?

-Nici nu e greu sa-ti dai seama.Sasuke te rog zi-mi ... De ce eu ?

-Regret ...

-Ce regreti ? Si de ce nu poti fi sincer cu mine ? De ce m-ai adus aici ? De ce nu-mi explici situatia in care m-ai adus ?

-Sakura...

To be continued...

foarte frumsss aastept nextul...

super tare

Cap. 14 : Am cedat nervos

-Explica-mi , Sasuke !!!Explica-mi !!! spun eu plina de furie si cu ochii rosiatici in lacrimi.

-Imi pare rau....

-M-am saturat....Zi-mi...Spune-mi....ahhh....

Cadeam usor in fata , cu ochii in ceata.Nu puteam sa mai vad nimic de atata plans.Sasuke ma prinde de umeri si imi permite sa ma sprijin de corpul lui bine format.Mainile mele mangaiau pieptul lui dezgolit de camasa larg descheiata cu care era imbracat.Capul meu era pe umarul sau , cu chipul scufundat in parul lui negru ca un abis cetos in care nu puteam zari nimic.Mainile lui cadeau usor , ajungand de pe umeri in zona taliei mele subtire , imbratisandu-ma usor si cu gratie.Eram ca un bibelou fragil de sticla in mainile sale puternice , iar el ma proteja cu atentie si precizie , avand grija sa nu ma sparga chiar el.Senzatia pe care o simteam in acele momente fermecate ma acaparau , facandu-ma sa uit de tot raul pe care chiar persoana iubita si cea mai de pret din viata mea , m-il provoca-se.Ma opresc brusc din plans , ma dau cu doi pasi in spate si il privesc cu ura.Imi sterg cu brutalitate chipul inecat in lacrimile ce curgeau ca un rau adineauri si incep sa-i vorbesc pe un ton rastit si raspicat de m-ar fi putut auzi tot satul.

-Nemernicule....Cum ai putut ??Ai stiut in toti acesti ani banali si tristi ca te iubesc , dar tu te-ai comportat de parca eram un nimeni.De parca eram prosta ta.Au fost nenumarate dati in care as fi putut muri din cauza ta , dar nu m-am gandit nici o secunda la asta.Mereu m-am aruncat cu capul inainte pentru a te proteja.In fiecare minut al vietii mele nefericite m-am gandit la tine , iar tu acum vrei sa ma omori ???Pentru ce ...pentru o farama de putere ??Pentru scopul tau nebun si dement care este de neatins ??Nu-ti dai seama ca nu vei ajunge mai presus decat Itachi daca calci pe cadavrele atator persoane care te-au iubit ?Spune-mi daca merita.Priveste in ochii mei si zimi !!

To be continued...

foarte emotionant...

Si eu la fel

foarte frumos fic, nota 10+

Cap.15 : Ceva util...!


-Nu intelegi , Sakura.Taci...

-Am tacut destul , Sasuke.Nu mai sunt acea copila innebunita dupa tine.Chiar daca inca tin la tine , acum pot sa ma controlez si sa iau atitudine in fata ta.Iti cer o explicatie , iar tu esti OBLIGAT sa mi-o dai !!!

-Bine...prea bine...Vezi tu...cand te-ai nascut tu a avut loc un imens accident.Eu aveam cateva luni atunci , iar Itachi avea 3 ani.In acea zi Itachi a fost martor la nasterea ta si eu deasemenea.Ei bine datorita accidentului care a produs o eruptie in lant a pamantului , tu erai pe moarte.Pentru a te salva a fost nevoie de un jutsu secret pe care numai Itachi si cu mine l-am fi putut face.Chiar daca eram prea mici , iar eu nu eram nici macar constient , am reusit sa-l producem , insa odata cu acest jutsu de vindecare ti-am donat si o mare parte din chakra noastra.Probabil de acea acum o poti controla atat de bine si niciodata nu ai ramas fara.Ei bine Itachi a aflat de asta acum cateva saptamani si m-a cautat pentru ami spune.Mi-a propus un targ.El imi da toata informatiile necesare despre clan si despre adevaratul ucigas al familiei mele , plus o parte din puterea lui , iar eu in schimb trebuie sa capat toata puterea ta pentru el.

-Nu pot sa cred...dar totusi de ce a fost nevoie de tate lucrurile pe care mi le-ai cauzat in ultimele luni?Nu puteai pur si simplu sa ma omori ?

-Nu...Vezi tu...prin vene iti curge si chakra Uchiha care s-ar pierde daca te-as omori.Trebuia sa-ti dau niste impulsuri care ar elibera incet , incet chakra.Dar visele , durerile si starile tale sunt ceva nou...

-Adica ?? Ce vrei sa spui ??

-Sakura..tu...

To be continued...

nu pot astepta

Cap.16 : Voi ma sufocati...


-Tu devii un inger....

-Poftim ?? Ce... Nu...n-nu nu se poate....

-Sakura...



Imi sopti incet numele , parca incercand sa ma inveseleasca.Sa-mi demonstreze ca tot ce mi se va intampla va fi un lucru bun.Dar nu-l mai puteam crede.Ma minti-se prea mult.Chiar daca vroiam enorm de mult sa-l cred si in adancul sufletului meu stiam ca are dreptate , nu puteam accepta asta la suprafata.M-am ridicat brusc si am dat sa fug , dar nu am facut nici macar un pas , ca el ma prinse de incheietura mainii , incercand astfel sa ma traga spre el.M-am intors cateva secunde cu capul spre el , privind-ul dezamagita in ochi , dupa care mi-am retras mana din a sa , tragand-o cu putere.Alergam , alergam repede.Nimic nu ma putea opri.Nu-mi doream nimic mai mult in aceste momente decat compasiune , intelegere , calm , bunavointa ... Doream iubire.Un suflet bun intr-un trup perfect , langa care sa pot plange , sa pot rade , sa pot crede...Incepeam sa cred ca toti anii in care l-am crezut pe Sasuke jumatatea mea erau defapt o iluzie.Ca nu sunt facuta pentru el.Ca el nu-mi poate da ce-mi doresc.El nu e sufletul meu bun inchis in trup perfect , ci este un diavol inchis intr-un inger.Este ingerul meu negru.Nu-l mai vroiam.Nu-l mai puteam iubi.Nu si dupa toate cele pe care le-am indurat doar pentru ai mai vedea o singura data aceea privire goala si rece.Am alunecat.Am cazut.M-am ridicat.Ma sprijineam de orice puteam pentru a-mi putea continua drumul...Dar am cedat.Lacrimile mi-au inundat chipul , iar corpul se prelingea usor in jos , pe podeaua rece.

-De ce plangi , Sakura ? De ce mai tii inca la el...dupa tot ce ti-a facut...

-Nu mai tin la el...

-Greu de crezut.Lacrimile tale separate nu sunt cu nimic mai valoroase decat niste stropi de ploaie , dar impreuna formeaza un sentiment vechi.Un sentiment in care tu ti-ai pus toate sperantele si pentru care ai sacrificat totul...Iubirea.

-Ce vrei de la mine , Itachi ?? Imi vrei sufletul??Ei bine ia-l ! E al tau cu tot cu chakra asta nenorocita.Iami-le !!!

-Hmm...atata putere zace in tine...Pacat de irosirea ei.

-Ti-am spus...Ia-o ! Oricum nu e a mea , ci a ta.

-Sakura , aceea putere a fost un cadou.Nu ti-l pot lua asa usor.

-Scuteste-ma...


To be continued...

Cap. 17 : O mare de durere


-Stii ceva ? Renunta , Itachi. Eu m-am saturat.Nu mai inteleg nimic.L-am iubit , iar el mi-a distrus viata.Eram atat de disperata dupa el incat am ajuns chiar sa cred ca el era scopul vietii mele.Dar greseam.Scopul vietii lui sunt eu.A trecut prin toate astea doar pentru a putea sa-mi ieie puterea pe care sta ca i-as fi dat-o fara sa clipesc , daca mi-ar fi cerut-o acum 3 ani.Deci de ce ... de ce nu mi-a cerut-o ??Pentru ce sa complicat cu toata astea.Explica-mi...

-Nu eu sunt cel caruia trebuie sa-i ceri socoteala.Nici macar nu ma cunosti.E prima oara cand ma vezi.E o greseala imensa sa te descarci asa in fata unei persoane ca mine.Oare cand vei invata si vei inceta sa te comporti atat de prosteste... ?

-Ce-ti pasa tie de astfel de lucruri.Dute dracu` ,Iatchi si ia-l si pe fratetu` cu tine.Mi-ati distrus viata dupa ce mi-ati salvat-o.Mai bine ma abandonati si ma lasati sa mor.

-Patetica gandire...

Spunand acestea a disparut intr-un nor de fum rosiatic.Tipic celor din clanul Uchiha.Iar Sasuke nici macar nu a incercat sa ma caute sa vada daca sunt bine.Ohhh , renunt.Ma-m ridicat usor si ma indrept spre iesirea care habar nu aveam unde se afla.Am mers vreo cateva ore asa incontinuu , dupa care tunelul se lumineaza iar dupa inca cinci minute ma vad iesita in padurea deasaa satului cetii.Deci aici isi aveau Akatsuki baza.Hmm , stupid.Patrulele ninja circula zilnic pe-aici dar nu i-au gasit timp de un an.In fine.Nu mai conta.Cu ultimele puteri am alergat cu viteza spre stancile de la marginea satului.Am ajuns acolo in jumatate din timpul in care am mers prin tunele alea blestemate ce pareau sa nu se mai sfarseasca vreodata.M-am urcat pe cea mai inalta dintre stanci si am privit in jos.Albastru...atat de albastru.Oceanul ma atragea.Vroia sa ma fure , iar eu ca un copil inocent si prostut eram gata sa-l ascult.Mi-am lasat usor corpul prada vantului puternic , care nu mi l-ar fi putut sustine , chiar daca eram asa slaba si slabita.Valurile se jucau cu mine , purtandu-ma in larg.


To be continued...

nu pot sa astept n-am rabdare

Imi place foarteee mult! Pui te rooog nextul?

Si mie imi place fic-ul tau.

Foarte tare astept next'u !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
















Chiar ai foart mult talent la scris

Ai mult talent! Iti iubesc ficul! Next!

Femeie glumesti? Cand imi pui nextul? Il vreau acum! Urgent!